22.4.2021
Dreptul incasoului în Germania
În fiecare contractul încheiat între părţi, la art. 10 pct. 6 s-a prevăzut că pentru neîndeplinirea obligaţiilor
asumate, partea în culpă va plăti penalităţi de întârziere. Prin această convenţie accesorie, părţile au convenit
ca, în scopul asigurării îndeplinirii obligaţiei principale, partea din vina căreia obligaţia n-a fost executată să
plătească
celeilalte părţi o sumă de bani, chiar pentru simpla întârziere în executare.
Prin stipularea clauzei, părţile au hotărât anticipat, fie daune-interese compensatorii în cazul neexecutării
totale sau parţiale a obligaţiei, fie daunele-interese moratorii pe care una din părţi le-ar încerca în urma
executării cu întârziere. In acest mod, pe baza principiului disponibilităţii, părţile, prin voinţa lor, stabilesc
cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a neexecutării obligaţiilor asumate.
In consecinţă, fiind prevăzută în convenţia accesorie plata unor daune-interese, nu se mai pot pretinde
alte creante în Germania
ca urmare a neîndeplinirii totale sau parţiale a obligaţiei de plată sau pentru întârzierea în executarea
contractului, cum ar fi dobânzile prevăzute.
Datoria:
Acordarea
dobânzilor comerciale
prevăzute în dispoziţiile art. 43 C.com. este justificată numai în cazul cererii lor prin acţiune şi a dovedirii
legăturii cauzale dintre fapta solvabilitate a debitorului şi prejudiciul cauzat, în măsura în care plăţile nu au
acoperit daunele. In speţă, pretenţiile reclamantei au privit plata preţului lucrărilor contractate şi, faţă de
întârzierea plăţii şi după
incasoul prin avocaţi,
plata de penalităţi de întârziere şi dobânzi comerciale. Instanţa de apel a reţinut că pentru întârzierea în plată
a preţului, pârâta-debitoare a fost obligată la plata de penalităţi, astfel că pentru aceeaşi culpă nu putea fi
obligată la plata dobânzilor.
Creditorul nu a solicitat prin acţiune plata daunelor în Germania pentru recuperarea prejudiciului cauzat şi nu a
depus dovezi privind
prejudiciul
suferit prin întârzierea plăţii de către pârâtă. Acordarea acestora, determinată de culpa debitoarei, este
condiţionată de dovada legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta culpabilă a debitoarei.